Trecem pe lângă o clădire mare si roşie, aici au loc lupte cu tauri, zice paolo si îi strălucesc ochii.
Incep sa dezbat cu entuziasm, mă uit cu silă la el, drepturile animalelor, barbaria, eşti un cretin, tu şi specia ta împuţită, homocentrismul etc. si dintr-o dată, din tălpi până în creştetul capului mă străpunge ca un curent dorinţa pură a pericolului si a morţii, am corpul fin, muşchii netezi ca frunzele unui palmier, pielea unsă cu sânge străluceşte în lumina dreaptă a lisabonei, aşa intru in bătălie, aşa mor, vasco da gama, cristofor, cristina, stramoşii, viitorul, moartea.
Si imediat apoi, senzaţia moale a fiinţei mele de-acum, şi a tuturor oamenilor care mi-au mângâiat pielea albă a burţii.