In a şasea zi la birou am ajuns în sfârşit în Islanda

Astăzi la birou am aflat că există oameni care folosesc expresii precum „sinergia simţurilor” ori „licoare bahică”. Si că nu fac asta ca să glumească.
Tot astăzi la birou şefa mea s-a îmbrăcat cu o fustă scurtă şi vaporoasă ca o garoafă din anii optzeci, ceea ce a facut-o să se simtă frumoasă şi atractivă. Colegul de la vânzări şi-a umezit buzele de o sută de ori (e foarte timid) înainte de a da telefon unor oameni de la alte companii. Nu se mai putea amâna, am fost să duc cartea de muncă la serviciul contabilitate. Contabila avea privirea opacă şi moale ca de melc, şi mi-a atras atenţia că ultimul meu loc de muncă se încheiase prin 2006. Evident că ştiam deja acest lucru.
Apoi am început să ascult Sigur Ros şi libertatea a venit brusc. Cred că aerul se rarefiase în jurul meu, şi cred că era un aer rece şi puţin trist, ca-n islanda, dar fără margini, ca-n islanda. Cred că am fost fericit mai mult timp, atingându-mi aşa în public întreaga intimitate. Colegul de la vânzări s-a uitat după un timp la mine, mi s-a făcut brusc ruşine, aş fi vrut să mă acopăr ca să nu se vadă, islanda mea încălcase Toate Regulamentele Companiei.
Apoi mi-am petrecut restul zilei imaginându-mi-o pe Maga intrând pe uşă şi spuându-mi iubitule hai să plecăm de-aici.