Dimineaţă m-am trezit repetând replica Louisei ajunsă în America după o călătorie fabuloasă într-o barcă ilegală. “Worfa? Worfa?“(World Fund) spunea Louise și nu se putea opri, transfigurată de această nouă mantră într-o limbă care-i era complet străină. Filmul dărâmă cu zgomot toate reperele morale și apoi le reașează invers sau alfel sau deloc. Antidot.
Astăzi s-a întâmplat ceva care m-a obligat să mă gândesc la propria mea morală, și apoi la exerciţiul de de-compunere pe care reușesc să-l fac câteodată, ca să nu capitulez din prima în faţa vinovăţiei la fel de ameninţătoare ca blocul Louisei, dărâmat cu mult explozibil de cineva care avea planuri mai mari.
Si la faptul că am înghiţit îndelung, cu naturaleţe, niște soluţii colective de-a dreptul dubioase. Si la cât de greu este să mă depărtez de ceea ce mi se întâmplă pentru a vedea lucrurile pentru ceea ce sunt. Si la cât de imposibil este să văd lucrurile pentru ceea ce sunt. Si la cât de ușor e uneori să folosesc principii morale indecente și pre-existente mie, pentru a putea să rezolv situaţii dealtfel de nerezolvat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu