Zile incerte, apoase. Neapartenenţa la o ordine clară îmi face rău, în ciuda încercărilor de de-sensibilizare. Dresajul e complet, stop joc.
Trec prin centrul vechi, cladirile frumoase, decăzute, compromise, si ţiganii cuceritori, asemenea triburilor nomade; această civilizaţie de dinaintea timpurilor care ramane imună la contacte, care traverseaza istoria ca un clan Buendia, conducându-se dupa un destin de la care nu se poate abate. Nu-mi aduc aminte sa fi stiut vreodată cum este ca viata să treacă prin tine iar tu să nu te poţi vedea.