Din seria "How to improve your self-esteem in ten days"

Găsesc mare plăcere în a dezamăgi.(Prima pe listă sunt desigur eu, însă nu mă pot plânge, nu-mi lipsesc nici resursele şi nici candidaţii).

In care se vorbeste despre plictiseala

In fiecare sâmbată dimineaţă merg la flohmarkt, încep să am ritualuri. Sâmbătă este ziua în care respir praful tuturor lucrurilor şi al uzurii inevitabile, tot stând aşa la limita intimităţii cu nişte oameni necunoscuţi, cu hainele purtate de fete tinere pe care le măsor din ochi, de la distanţă, sânii, picioarele, braţele, şi neplăcerea de a umple cu corpul meu spaţiul lor gol, fete mari cu spatele lat, cu picioarele mici, fete uriaşe cu sâni mici si păr lins si blond, fete punk revarsându-şi dulapurile ca pe nişte intestine pe jos, şi atingerea aproape lichidă a hainelor lor negre, şi nelinistea din ele, ruşi vânzând dulapurile unor bunici germane, haine de carnaval, pantofi numarul 35 ai unor femei cuminţi acum moarte, apoi standuri cu haine militare, standuri cu nasturi, cu statui, cu cutii, cu poze, cu hainele unor copii, si între toate glasul stident al negrilor şi esticilor şi asiaticilor, agitand în aer pantofi cu sclipici si rochii cu paiete, şi mirosul greu al şifonierelor descarcerate, hainele strânse într-o viaţă, acum inutile, străini cumpărand sutienele mari ale unor doamne, si fustele lor verzi din lâna moale si fină, si din nou mirosul, praf si molii si moarte, praful oamenilor frecandu-se de obiecte, frecandu-se de zile si decojindu-se ca fluturii, ca praful de pe fluturi, şi drept în mijloc, supremă garanţie a prezentului şi simbol al vieţii, standul cu cartofi prajiti cu maioneza si currywurst, îndreptându-şi în sus mirosul etern, ca pe o masivă coloană a infinitului.

Madame Bovary uneori sunt eu.

Aseară m-am întâlnit cu Talita, eram singuri într-un restaurant arăbesc cu mâncare proastă și muzică oribilă, am băut vin și am vorbit, amândoi ne ţineam strâns de masă ca-ntr-o ședinţă de spiritism. Nu știu de ce se întâmplă că de fiecare dată când o văd pe Talita îmi ies la suprafaţă toate neîmplinirile, toate respingerile, toate eșecurile, și nu mă pot abţine să nu-mi doresc s-o fac pe ea bucăţi-bucăţi ca să-mi astup golurile. Am adormit impregnat de Talita, și obosit de atâta intoxicare. Dimineaţă a fost dintr-o dată ușor, Talita plecase din mintea mea, lăsând în urmă doar conturul de cretă al corpului ei greoi, din ziua în care a căzut din senin peste mine, strivindu-mă.

Si de la capat

A. a venit pe neașteptate. Bineînţeles, știam că vine și că va sta la mine un timp, dar întâlnirea ei m-a luat prin surprindere, eram înţepenit contemplându-mi/ inventariindu-mi/ adorându-mi rănile ultimelor lupte. M-a coplesit mirosul ei (limbajul primar al unei memorii afective pe care ma straduisem sa o pierd), în lunga noastră istorie comună A. și cu mine am traversat toate etapele, în sus și-n jos de o sută de ori, dragoste ură plictiseală enormă egoism plictiseală enormă trădare și dragoste în proporţii fine și infinit variabile, în proporţii de caleidoscop. Seara ne-am uitat la un film cu vampiri care explodau ca baloanele, și sângele lor împrăștiat peste tot îmi vindeca toate rănile. Dintr-o dată eram limpede ca-ntr-o catedrală.

vreau sa te razgandesti