miercuri, 10 martie 2010

Madame Bovary uneori sunt eu.

Aseară m-am întâlnit cu Talita, eram singuri într-un restaurant arăbesc cu mâncare proastă și muzică oribilă, am băut vin și am vorbit, amândoi ne ţineam strâns de masă ca-ntr-o ședinţă de spiritism. Nu știu de ce se întâmplă că de fiecare dată când o văd pe Talita îmi ies la suprafaţă toate neîmplinirile, toate respingerile, toate eșecurile, și nu mă pot abţine să nu-mi doresc s-o fac pe ea bucăţi-bucăţi ca să-mi astup golurile. Am adormit impregnat de Talita, și obosit de atâta intoxicare. Dimineaţă a fost dintr-o dată ușor, Talita plecase din mintea mea, lăsând în urmă doar conturul de cretă al corpului ei greoi, din ziua în care a căzut din senin peste mine, strivindu-mă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog