luni, 1 martie 2010

Si de la capat

A. a venit pe neașteptate. Bineînţeles, știam că vine și că va sta la mine un timp, dar întâlnirea ei m-a luat prin surprindere, eram înţepenit contemplându-mi/ inventariindu-mi/ adorându-mi rănile ultimelor lupte. M-a coplesit mirosul ei (limbajul primar al unei memorii afective pe care ma straduisem sa o pierd), în lunga noastră istorie comună A. și cu mine am traversat toate etapele, în sus și-n jos de o sută de ori, dragoste ură plictiseală enormă egoism plictiseală enormă trădare și dragoste în proporţii fine și infinit variabile, în proporţii de caleidoscop. Seara ne-am uitat la un film cu vampiri care explodau ca baloanele, și sângele lor împrăștiat peste tot îmi vindeca toate rănile. Dintr-o dată eram limpede ca-ntr-o catedrală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog