Socialul uneori mă doboară ca dracu, prea multă conştiinţă de sine, prea multă poză, prea multă prelucrare. Si apoi sinele devine cleios şi irespirabil. Si nu mai am cum sa-l lipesc la loc cel puţin până a doua zi dimineaţa. Cel puţin până a doua zi dimineaţa umblu despicat în două, ca vicontele.

Azi am fost colegul de la vânzări, cu tenul lui palid, de hârtie cerată, aplicat peste o faţă foarte tânără, care nu îmbătrâneşte odată cu corpul (ceea ce dă o senzaţie de inutil. de ruşinos).