joi, 4 februarie 2010



Viaţa e uneori aşa o folie aşezata peste lucruri. Să nu murdăresti, să nu desfaci, să nu strici, să nu consumi.

Intr-o zi o să vină vara. Uşa casei mele o să rămână deschisă toată noaptea, dimineata o să găsesc pisicile dormind peste tot, şi deschizând ochii doar cât o linie sticloasă, ca să-mi spună că vor vrea imediat să mănânce. Voi face cafeaua pe care o voi bea afară, va fi un pic răcoare şi foarte multă lumină. viaţa corpului meu, şi sfârşitul departe, imponderabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog